A intrat intr-un bar. Poarta un sacou bej cu pantaloni albastri. O privire pierduta. Parul valvoi. Un zambet anemic. Se aseaza la bar si cu un semn din degete il atentioneaza pe barman ca vrea o bere. Barmanul ii aduce berea si isi aprinde o tigara. Se uita la barbat si il analizeaza. " Inca un betiv lovit de soarta..." se gandeste. Cand sa se intoarca sa plece, barbatul scoate un sunet. Barmanul se intoarce si il priveste.

Barbatul: Ma cheama Elohim. Pe tine?

Barmanul: Eu sunt Shai.

Elohim: Spune-mi Shai, ce parere ai despre slujba ta? Iti aduce satisfactie?

Shai zambeste.

Shai: Da. Zilnic vorbesc cu oameni ca tine. In fiecare zi aflu ceva diferit despre aspectele umanitatii. Vad prin prisma experintelor altor oameni fiecare dram de ipocrizie pe care omenirea il manifesta. Cum interesele celor din jur sunt atat de meschine, atat de puerile. Cum ne amagim cu iluziile realitatii si cum zilnic ne irosim secundele din viata in prostie.

Elohim: Stii...esti al dracului de intelept pentru un barman.

Shai: Hopa. Stai asa. Pai daca sunt barman, asta inseamna ca nu pot sa fiu la un alt nivel? Ca nu pot sa gandesc? Ia zi...ce te macina prietene? La cate tampenii am auzit, ma indoiesc profund ca ma poti impresiona.

Elohim: Eu iti pot povesti. Dar nu stiu care va fi deznodamantul.

Shai: Hai zi. Si vedem dupa.

Elohim: Zici ca sunt copil. Cam asa am gandit intotdeauna. Intai...am fos eu. Ca o nastere. Stii...te trezesti intr-o bezna desavarsita si simti o goliciune si un haos neechilibrat. Si la ce concluzie ajungi? Ca trebuie sa cresti. Si cum cresti? Construind ceva, nu?

Shai: Da, se zice ca acesta e primul pas. Cand faci ceva cu mana ta, incepi sa devii barbat. Asa, si? Ce ai facut cu mana ta?

Elohim: Pai, in primul rand m-am ridicat in picioare si am aprins lumina. Apoi am zis sa incep usor...chill asa, stii? Si am luat niste pamant in palma si am facut o minge din el. O sfera. Pac pac. Deja eram artist ce sa mai.

Shai: Depaseste momentul de artizan si continua.

Elohim: Asa. Stii restul povestii, da? Toata lumea il stie. Finalul conteaza.

Shai ofteaza. Isi ia si el o bere. Ciocnesc sticlele amandoi.

Shai: Hai noroc!

Elohim: Noroc!

Se uita in ochii celuilalt in timp ce beau. Albastru in rosu si rosu in albastru.

Shai: Si? Nu pricep ce te macina pana la urma.

Elohim: As renunta. Instantaneu. Prea multe presiune. Stii expresia aia? Too much pressure baby? Fuck this, i'm going home.

Shai: Pai...esti cam retardat. Nu prea ai unde sa te duci acasa. Corect?

Elohim: Iti dai seama ca asta e una din probleme. Cealalta e, ca de cate zile cochetez cu a disparea din peisaj. Adica toti se leaga de mine, ma blesteama, ma iubesc, ma urasc, ma injura. Vreau sa imi iau o vacanta. Vreau sa fug cativa ani, undeva intr-un apartament, sa am o slujba de care sa nu imi pese, pe care sa o detest. Sa nu bag in seama lumea pe strada. Sa nu le zambesc. Sa nu ii salut. Sa imi traiesc o viata in care sa ma doara undeva de restul. Sa fiu pur si simplu un necunoscut. Sa nu ma bage nimeni in seama si sa ma ignore toi. Sa merg cu metroul si lumea sa ma calce pe picioare. Babele sa ma ponegreasca ca nu le dau locul. Sa vars cafeaua pe mine si sa isi bata joc de mine oamenii ca sunt neindemanatic.

Shai rade cu pofta.

Shai: Esti un retardat. Sincer esti retardat. Esti constient ca tu tinzi catre viata unui om mediocru, sters si trecator?

Elohim zambeste amarat: Da...stiu.

Elohim ridicandu-se : Cati bani trebuie sa iti dau? Pe bere?

Shai: On the house dad.

Elohim il saluta: Shaitan...ai grija!

Shai: Elohim! Vezi ce faci. Bucura-te de ce ai. Si nu ma mai surprinde asa. Rar un tata vine sa ceara sfaturi de la fiul degenerat!

Dumnezeu iese pe usa.