​

 

 

Imediat dupa ce am murit, am avut sansa sa il intalnesc pe Dumnezeu. Ma astepta chiar la portile Raiului. Asa am aflat de la El ca Iadul este doar un mit pentru a impiedica omul sa devina prea rau prin in pacat. Si mai ales ca toti gresim si toti primim iertarea aici, in Rai. Doar ca suntem sortati in sase "case" ale raiului in functie de cele sapte pacate ale omenirii. Mai precis: mandrie, individe,desfranare, lacomie, furie, lene si avaritie. Partea misto: noi ne putem alege unde vrem sa ne petrecem eternitatea.Smecheria: nu pot schimba alegerea facuta. Niciodata.

 

Asa ca, impreuna cu Dumnezeu am intrat prima oara in zona dedicata desfraului. Unde, cum sa iti spun...o zare intreaga de oameni ce arata ca niste modele, atat barbati si femei ce au ochi doar unii pentru ceilalti cauta sa isi ofere placeri orgasmice constant. Flirteaza si se joaca incontinuu. Orgiile romane sunt joaca de copii pe langa ce se petrece aici. Visul multor oameni.

 

-Ce crezi? Desfraul este cel mai popular pacat al nostru. Poti sa arati cum vrei aici, poti sa fii orice vrei, barbat sau femeie, sa alternezi. Niciun fetish nu este taboo si nici un fel de dorinta nu este refuzata aici.  imi spune Dumnezeu.

Era intr-adevar destul de tentant, dar chiar nu voiam sa iau o decizie permanenta aici.

 

-Sa mergem sa vedem si mai departe. ii spun lui Dumnezeu.

Am ajuns la avaritie. Am trecut pe langa randuri si randuri de palate, fiecare mai opulent decat cel anterior. Unele din ele erau atat de imense incat ar fi incaput un mic orasel de munte in interiorul lor. Domenii intregi. Acum eram intr-o vie pe stil francez, in curtea unui castel din Alpi iar in secunda urmatoarea ne plimbam prin curtea unei vile pe coasta marii.

-

Aici orice dorinta materiala ai avut vreodata se implineste. Propria ta lume unde ai parte de tot ce ti-ai dorit material vreodata. Iti doresti sa porti diamantul Cullinan la pantaloni drept accesoriu? Nimic mai simplu. Vrei sa ai Mona Lisa pe peretele din toaleta ta? Poti zbura la Paris in propriul tau avion si sa cumperi tot muzeul Luvru.

Din nou...foarte tentant. Atat de multa opulenta...dar am zis sa vad pana la capat.

-Hai mai departe. ii spun divinitatii.

 

Lacomia urma. Mese peste mese peste mese si iar mese cu cele mai fine mancaruri. Niciodata nu am vazut o mancare care sa arate atat de bine, care sa miroasa atat de bine. Vinuri exotice. Bauturi rafinate. Tot ce iti putea pofti gura. Lumea de aici sta pe canapele cu sampanie si mananca la infinit. Fara oprire. Iar chipurile lor sunt toate acoperite de zambete. Pe masura ce mananca, mancarea pur si simplu reapare pe mese ca si cum nu a fost atinsa niciodata. Mi s-a facut gura apa doar privindu-i.

 

-In celelalte case, mancarea e pistol cu apa comparativ cu ce gasesti aici. Se poate spune cu mana pe inima ca nu ai experimentat Raiul pana nu ai mancat in casa Lacomiei.

Dar eu doar dau din cap ca "nu". Asa ca mergem mai departe catre urmatorul pacat.

Am ajuns la casa Lenei. Aici, exact cam ce te-ai astepta. Un ocean de perne, matasuri si casmir. Oamenii stau pur si simplu intinsi fara niciun fel de grija in timp ce pentru eternitate ingeri micuti le fac un masaj divin.

 

Apoi a urmat casa Furiei. Casa Furiei...cum sa o descriu...e cam ceea ce te-ai astepta sa gasesti in Iad. Tortura, urlete, tipete. Durere si sange. Doar ca in loc sa le suferi tu, aici, in casa Furiei tu le aplici tuturor dusmanilor si oamenilor pe care nu i-ai agreat vreodata. Care te-au ranit, care te-au lovit si care te-au chinuit.

 

Apoi, am ajuns la Invidie. Ei bine..aici arata foarte mult...ca acasa. M-am uitat descumpanit la Dumnezeu. El mi-a facut semn sa intru. Si cand am intrat...ea.Ea ma astepta inauntru. A fugit catre mine, m-a luat in brate si m-a sarutat. " Bine ai venit acasa dragule!" imi spune.

M-am uitat inapoi catre Dumnezeu iar el rade.

-Ei acum nu fii naiv. Nu ai secrete fata de mine. Stiu ca intotdeauna ai fost indragostit de sotia altcuiva si ca te-ai multumit cu sotia ta, dar intotdeauna ti-ai imaginat o altfel de viata. Acum este sansa ta. Sansa sa traiti fericiti impreuna pentru totdeauna. Nu o rata.

Am privit cu greu catre ea. Nu imi venea sa cred ca e acolo si ca in sfarsit poate fi a mea si doar a mea.Mai ales pentru totdeauna. Cu greu puteam sa imi iau ochii de la ea.

-Asta e tot ce ti-ai dorit vreodata cu adevarat, nu? Ce mai astepti? imi sopteste in ureche Dumnezeu.

Da. Imi doream sa accept sa imi petrec aici eternitatea. Da, Doamne da. Voiam sa aleg asta. La dracu' pana si Dumnezeu se pare ca voia sa aleg asta.

Dar. Dar am clatinat din cap. Nu. Dumnezeu se uita la mine confuz.

-Trebuie sa iei o decizie, stii da?

-Nu inca. Nu am vazut mandria inca. Vreau sa vad si acolo ce este.

Dumnezeu a clatinat din cap ferindu-si privirea de mine.

-Nimeni nu alege niciodata Mandria, nu iti face griji.

-Nu e problema. Eu tot vreau sa merg sa vad ce este acolo.

 

Si asa am ajuns la Mandrie. Ultima casa. Unde...era plictisitor.Doar cateva mese cu o foaie imensa neagra pe fiecare din ele intr-o camera complet alba.

-Nu inteleg...ii spun lui Dumnezeu.

-Da, stiu. Nimeni nu intelege. De aceea nimeni nu alege asta niciodata. Nu ti se pare ca sa te pierzi in desfrau, sau sa iti petreci timpul avand tot ce iti doresti...sau chiar mai bine, sa iti petreci eternitatea cu ea...nu ti se pare ca suna mai bine decat camera asta? Ia gandeste-te.

-Aleg Mandria.  ii raspund intr-un final.

Dumnezeu ma priveste incruntandu-se.

-Poftim? Uite-te aici! Ce ai aici? Singuratate pentru o eternitate? Asta iti doresti? Nu ai avut deja parte de asta cat ai trait?

-Pentru ca tu nu vrei ca eu sa aleg asta. Si pentru ca nu poti sa te ascunzi de mine chiar daca esti Dumnezeu. Este ceva special aici...ceva ca nu vrei ca eu sa am. De aceea...aleg Mandria.

Dumnezeu imi zambeste ironic si ma conduce catre una din mese. Uitandu-ma mai atent la foaia aceea neagra vad ca in realitate e ca un fel de gaura...ca o sfera ce pare sa continue in eternitate.

-Poftim. Acesta este Universul tau. Ai sapte zile sa incepi lucrul. Iti sugerezi sa faci lumina intai. Eu unul asta am spus in prima zi din Creatie si a fost de folos.

Dumnezeu se aseaza la masa ce contine plansa propriului sau Univers si incepe sa lucreze meticulos la lumea lui. Eu ma uit la spatiul negru ce se desfasoara inaintea ochilor mei si spun cu o voce usor tremuranda:

-Sa fie Lumina....

Si vad cum din neantul negru rasar primele stele. Primele stele intr-un cosmos etern nou. In care eu tocmai am devenit...

Dar El imi intrerupe sirul gandurilor.

-Stii, e posibil sa fie placut sa am in sfarsit o companie. Cineva cu care sa vorbesc si eu...un egal. Bine ai venit.

 

 

Inceput.