​

 

 

Tanarul se trezeste. Camera e goala. Adica, complet goala. Doar niste cioburi pe jos in jurul lui. Foarte multe cioburi. Tanarul zace pe podea. Langa el doua obiecte. Un ceas. Si un pistol. Tanarul se uita la ceas. Pare cunoscut de undeva dar nu isi poate aminti. Se uita la arma. O ridica si ii scoate incarcatorul. Un Smith&Wesson. Il verifica si descopera doua gloante. Ce mama dracu' cauta cu un ceas si un revolver? Nu intelege nimic. Se uita la el sa vada ce haine poarta. Un costum elegant, inchis la culoare, cambrat. Bun, nu se poate sa ramana aici. Tanarul se ridica si se indreapta catre usa. Isi pune revolverul in buzunarul de la piept si ceasul la mana. Perfect. Nu stie cum il cheama, nu stie ce cauta aici, dar in schimb stie un singur lucru. E o certitudine pe care o are in mintea ce se trezeste din amorteala. Trebuie sa execute un om. Si nu va ezita.

 

O scena dintr-un act de magie. Actorul, un barbat in jurul varstei de 60 de ani pe de scena dupa ce dracuie publicul. Se pierde in noapte, fumand. Tocmai le-a jucat trucul suprem celor din public. Da-i dracu, se gandeste. Atat de blazati si de satui de viata pareau toti. In urma cu o saptamana a parasit si el un spital. Era pe duca. Si a reusit sa isi infranga temere de moarte. A plecat si tot ce a lasat in urma sa a fost un tablou cu o masca venetiana. Un tablou pe care nimeni in afara lui nu l-a inteles. Acum a incercat sa mai tina un ultim spectacol inainte de a muri. A descoperit ca nu poate. Nu poate efectiv sa ii mai suporte E satul de prostia umana. Merge pe strada si e singur. E atat de satul de viata asta amarata. Atat de ipocriti si atat de multi. Eh, aia e, se gandeste. Merge inainte. La prima intersectie devine martor la o scena ce sigur va rupe permanent sirul monotoniei din viata. Isi arunca tigara din mana si priveste absent. Doamne...

 

Tanara merge pe strada. E seara. Si ea e foarte fericita. Pentru prima oara dupa o perioada lunga de timp. Nu mai departe de acum o saptamana a aflat ca e vindecata. Ca boala ce ii macina trupul a fost evaporata din trupul ei de un personaj cel putin la fel de macabru. Devoratorul de moarte isi spunea. Acum e in sfarsit libera de orice constrangere a bolii. II vine parca sa sara, sa topaie, sa tipe, sa alerge si sa se invarta. Merge, e zambitoare si arata asta tuturor. Nu stii sa apreciezi viata pana nu esti aproape de a o pierde. Si subit...in fata ei, la o intersectie. El. Ceva ce nu credea ca va vedea vreodata. Doamne, ce se intampla si cum e posibil asta?

 

Trage, spune barbatul.

Tanarul se uita in ochii lui. Ii tine pistolul la cap si e pregatit sa il execute. L-a gasit in sfarsit. Toata omenirea l-a cautat de cand cu acel eveniment. Si dintre toti oamenii de pe lume, el, el singur l-a gasit. In urma cu un an toate bolile si catastrofele din lume s-au oprit. Si atunci a aparut el. Dumnezeu. Si a cerut un sacrificiu. Primul sau sacrificiu. Un batran s-a dus sa il infrunte. Discutia lor a fost auzita de urechiile intregii omeniri. Dumnezeu a fost infrant de batran. Si atunci l-a lasat in locul lui. L-a facut tanar din nou si i-a cedut lui dreptul de a fi strigat Dumnezeu. Omenirea intreaga l-a cautat dupa. Poate avea rezolvarile atat de necesare. Gandeste-te...doar un pocnet din degetele sale si ar fi rezolvat atat de multe. Insa barbatul care i-a luat locul lui Dumnezeu a disparut fara urma. Nimeni nu a stiut ca in loc sa rezolve problemele omenirii intr-un mod evident, barbatul a cautat sa modifice anumite elemente. Elemente care, intr-un fel sau altul au condus aici. O intalnire intr-un bar la o discutie cu un vechi prieten...o ghicitoare pe o plaja...o vizita la psihiatru. Noul Dumnezeu a inteles ca el e doar temporar. Ca el e prea atins de subiectivitatea raului prin care a trecut in viata lui umana, pentru a isi permite sa guverneze lumea. Vechiul Dumnezeu l-a lasat in locul lui pentru a isi gasi inlocuitorul. Pentru a gasi viitoarea zeitate. Iar rolul sau acum este pur si simplu tranzitoriu.

Si brusc s-a treat cu un pistol indreptat catre capul lui. De nicaieri aparut. Se uita in ochii tanarului ce i-a pus pistol in cap. Ii spune sa traga. Dar tanarul ezita.

Tanarul: Stiu cine esti. Stiu ca tu esti cel ce l-a infruntat pe Dumnezeu in urma cu an de zile. Stiu ca tu esti cel ce i-a luat locul. Si sunt determinat sa inchei asta. Prea multa vreme omenirea a trait cu iluzia liberului arbitru. Prea multa vreme, tu si predecesorul tau ne-ati manipulat. Destinul trebuie spart. Omul trebuie sa fie liber sa faca ceea ce vrea.

Barbatul: Omul este liber sa faca ceea ce vrea. Esti un idiot. Intotdeauna omul a fost liber sa faca ceea ce vrea. Uite-te la mine. Inainte sa devin Dumnezeu, am fost un cantaret de jazz. Mi-am inscenat moartea si doua zile mai tarziu am devenit zeitatea suprema. Intr-adevar, exista un oarecare dram de providenta. Dar nu totala. Unele lucruri se desfasoara intr-un anumit fel stabilit, dar decizia finala este intotdeauna a umanitatii. Eu am decis cu capul meu sa ma duc sa il infrunt pe Dumnezeu in ziua aceea.

Tanarul: Asa crezi tu. Poate totul ti-a fost implantat. Poate crezi ca asa ai vrut, cand in realitate ai fost manipulat sa procedezi astfel.

Barbatul rade: Bun. Trage atunci. Sfarseste manipularea.

Barbatul se intoarce cu spatele si face cativa pasi. Tanarul mentine pistolul ridicat. In ochii lui se vede hotararea. Apasa tragaciul.

 

Ce e un magician? Un iluzionist. O persoana ce isi traieste viata cu simplul scop de a amagi oamenii. Nimic la el nu este real. Insa aceasta decizie este. Magicianul ce cu cateva minute inainte si-a parasit propria reprezentatie, trimitandu-si publicul la dracu'...tocmai acel magician sare in fata glontului ca sa salveze un alt om. Nu a apucat sa vada pe cine salveaza. A facut-o pur si simplu instinctiv. Glontul i-a penetrat pieptul si s-a infipt direct in plamanii sai. Cade la pamant insangerat. Abia respira si simte cum viata ii paraseste trupul. Cu ultimile priviri observa. Vede chipul celui care a tras. Un tanar cu chipul atins de indecizie si confuzie. Un tanar ce tocmai arunca pistolul pe asfalt.Un barbat...chiar cel ce a devenit Dumnezeu acum un an! Cel ce i-a salvat pe toti! Magicianul e uimit. Tocmai...tocmai l-a salvat pe noul Dumnezeu?

Dar mai observa si simte un lucru. O fata tocmai ii sprijina capul si ii tine presiune pe plaga. Fata plange si lacrimile ei cad pe pieptul lui. Fara indoiala e in stare de soc. Dar simte cum incepe sa respire. Ce dracu' se intampla? Pe masura ce fata plange mai tare, pe atat de inviorat se simte el. Simte cum ii dispare durerea. Cum privirea ii devine limpede. Brusc o da usor pe fata la o parte si se ridica in doua picioare. Se uita la tanar si la fata. Nimanui nu ii vine sa creada.

 

Fata se uita la barbatul care tocmai a fost impuscat. Si isi da seama in acea clipa. Viata ei a fost salvata. Salvata de acel om. Si acum ea...ea i-a luat locul si a devenit noul Devorator de Moarte. Acum ea preia raul fizic trait de alti oameni si ii tine in viata. Atat de blestemata sa fie ea?

 

Noul Dumnezeu se uita la toti trei. Si rade. Tanarul il priveste confuz.

Dumnezeu: Vezi baiete? Fata aceasta, cu putin timp in urma a fost salvata de o boala crunta. Un demon i-a dat sansa sa renasca. Si a renascut drept incarnarea Mortii. Ea are puterea suprema de a decide cine traieste si cine moare de azi inainte. Il vezi pe batranul pe care l-ai impuscat?  Acum cateva zile bune era pe punctul de a muri. Renuntase la umanitate complet. A incercat sa se sinucida dar i-am mai dat o sansa. Aproape irosise si a doua sansa. Dar acum a facut singurul lucru care putea sa il reconecteze cu umanitatea pe care a incercat cu disperare sa o evite. S-a sacrificat dand dovada de un altruism inconstient. De azi inainte el reprezinta Viata. Si acum o sa te intrebi tu? Tu ce reprezinti? Surprinzator...nici macar eu nu stiu. Asa ca...sa ne spui chiar tu!

 

In acel moment Dumnezeu i-a de jos pistolul si trage direct in anima tanarului, luandu-i viata intr-o clipire. Sfarsit?

 

Tanarul se trezeste. Si vede un alt el. E o fantom si priveste pur si simplu o versiune a lui. Se viseaza intai copil si cum se joaca cu o fetita. Apoi vede ca a crescut si ca acum fetita e femeie. Si amando sunt convinsi ca el in realitate innebunise. Imaginea se estompeaza si se schimba. Se vede pe el mergand catre portile iadului. O pestera. Asista la conversatia pe care o are cu Lucifer. Il aude pe Diavol cum ii spune ca Dumnezeu nu exista. Ca cel mai mare truc pe care Lucifer l-a jucat vreodata a fost sa convinga omenirea ca Dumnezeu e real. Vrea sa urle, sa isi avertizeze celalalt " eu" ca Diavolul minte. Dar si aceasta imagine se estompeaza. Acum pluteste in vid, in neant.

 

Oare e ceva real? Aceasta sa fie viata? Nu...sigur se inseala. Sigur mai e ceva dincolo de orice a vazut pana acum. Simte ca uitat ceva...ca a uitat o discutie importanta pe care a avut-o. Una pe care a avut-o chiar inainte sa se trezeasca. Simte ca mai e ceva pentru omenire. Ceva cu nu poate localiza. Si ceva ce ii face unici si demni de a trai.

 

Si vidul se metamorfozeaza in ultima imagine. Vede o statuie a unei femei. Din nou e martorul unei discutii. Un batran si un alt " el". Aude povestea batranului despre femeia pe care a iubit-o si a pierdut-o. Si acum isi da seama! Vede cum tanarul atinge statuia si aceasta revine la viata. II vede fericiti! Si brusc realizeaza! Da! Acesta e raspunsul! Acum isi aduce aminte. Inainte de a se trezi...a spart niste oglinzi. Oglinzi in care s-a vazut el pe el. Copil, adolescent, tanar, barbat si batran. Da! Acum stie!

 

Simte cum e tras prin neant. De data aceasta nu mai este doar un martor. E fata in fata cu cantaretul de jazz. Barbatul pe care l-a impuscat. O coloana de foc e in spatele lor. Batranul il priveste in ochi si ii adreseaza o intrebare.

Batranul: Oare nu Tu L-ai facut pe om, dupa chipul si asemanarea Ta?

Tanarul zambeste.

Tanarul catre el insusi cu voce tare: Da, acum inteleg...eu am fost propriul meu Dumnezeu intotdeauna...si trebuie sa las omenirea libera de influenta mea. In sfarsit am inteles. Omenirea nu este strabatuta de pacat. Am creat-o chiar mai perfecta decat sunt eu. Pentru ca omenirea...iubeste. Si poate lasa in sfarsit lumea in mana lor. Sunt capabili sa o stapaneasca. Se uita la ceasul de la mana. Cel gasit. Da, e timpul sa plece pentru totdeauna.

 

 

Final.